Grădinița este un loc unde se exercită o activitate modelatoare, ce se raportează la stadiu de dezvoltare psihofizică, caracteristică vârstei preșcolare. În ultimul timp se acordă o mai mare importanță necesității educării ecologice a copilului în grădiniță.
Suntem chemați să facem transferul de dragoste și respect pentru pot ce ne înconjoară de la noi, adulții, spre cei mici, acum când începe drumul cunoașterii. Omul s-a aflat în mijlocul naturii de la începutul existenței sale, folosindu-i toate darurile. El este cel mai bun prieten al naturii. O cântă, o ocrotește, este înconjurat de ea, asigurându-și astfel hrana, aerul, existența, dar poate să fie, fără voia sa, cel mai mare dușman.
Relațiile care se stabilesc între om și natură prezintă un interes permanent, condiționat atât de dorința cunoașterii fenomenelor ce se petrec în jurul nostru cât și de procurarea unor noi surse de materii prime. Ideal ar fi ca intervențiile omului în natură să nu producă dezechilibre a căror consecințe pot fi imprevizibil de mari și grave. Prin educația ecologică la grădiniță, urmărim să conștientizăm copiii că ei nu ocupă un loc pivilegiat în natură, ci, ca orice ființă, depind de ea. Orice copil poate deveni prieten al naturii, cu condiția să o respecte.
În tonalităţi diferite, de la strigătul disperat, sumbru şi pesimist până la avertismentul serios şi lucid, acest semnal trebuie ascultat şi trebuie să dea de gândit fiecăruia dintre noi, oamenii. Fiecare, la nivelul său de preocupări, este în stare să lezeze natura sau să o protejeze, să o înfrumuseţeze, să contribuie la distrugerea sau perpetuarea ei, astfel încât omenirea se află acum în faţa unei grave alternative.
De fapt, problema raportului dintre om şi mediul înconjurător nu este nouă. Ea a apărut din cele mai vechi timpuri. În decursul lungii sale evoluţii, pe măsura dezvoltării ştiinţei şi tehnicii, omul a căpătat posibilitatea de a transforma, din ce în ce mai mult, mediul înconjurător, dar a făcut-o adesea în defavoarea condiţiilor normale de dezvoltare a vieţii. Cu toate modificările care s-au produs în cursul ultimelor milenii, omul a reuşit, până în prezent, să se adapteze transformărilor pe care dezvoltarea societăţii le-a impus factorilor naturali, mediului înconjurător.
Folosirea pe scară din ce în ce mai largă a noilor surse de energie impune grija de a evita degradarea mediului înconjurător, de a menţine în permanenţă un raport echilibrat între satisfacerea necesităţilor materiale mereu în creştere ale societăţii omeneşti şi protecţia tuturor factorilor mediului înconjurător, într-un cuvânt, de a respecta legile ecologice. Astfel copiii preşcolari trebuie să fie informaţi despre ceea ce este esenţial în domeniul actual al ecologiei, trebuie să cunoască daunele pe care omul le-a provocat, până acum naturii, iar prin educaţia ecologică preşcolarul să afle care sunt soluţiile posibile pentru ocrotirea mediului.
Orice copil poate deveni un prieten al naturii, cu condiţia să înţeleagă şi să respecte natura. Natura are nevoie de prieteni. Nu mila de vieţuitoare, ci respectul este necesar unei adevărate prietenii cu natura. Grădiniţei îi revine importanta sarcină ecologică, aceea că, încă de la cea mai fragedă vârstă, copiii să ajungă să cunoască, să iubească şi să ocrotească natura.
